| 1.
|
VARI'ANTĂ, variante, s.f. 1. Aspect (usor) schimbat faţă de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acţiuni. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obisnuit al acestui element. 2. Drum care ocoleste (pe o anumită porţiune) traseul principal, ajungând în acelasi punct final. [Pr.: -ri-an-] - Din fr. variante.
Sursă
: DEX'98
(20672)
- bogdanrsb |
| |
| 2.
|
VARI'ANTĂ, varianţe, s.f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui sir statistic de experienţe, de la media aritmetică a sirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] - Din fr. variance.
Sursă
: DEX'98
(20673)
- bogdanrsb |
| |
| 3.
|
Variantă ≠ invariantă
Sursă
: Antonime
(72871)
- siveco |
| |
| 4.
|
VARI'ANTĂ s. 1. v. versiune. 2. ( LINGV.) formă. (~ lexicală.)Sursă
: Sinonime
( 217269)
- siveco |
| |
| 5.
|
vari'antă s. f. (sil. -ri-an-), g.-d. art. vari'antei; pl. vari'ante
Sursă
: DOR
(291941)
- siveco |
| |
| 6.
|
vari'anţă s. f. (sil. -ri-an-), g.-d. art. vari'anţei
Sursă
: DOR
(291942)
- siveco |
| |
| 7.
|
VARI'ANT//Ă ~e f. 1) Formă a unui lucru, a unui fenomen sau a unei acţiuni care variază parţial faţă de forma de bază. 2) lingv. Unitate lingvistică (cuvânt, îmbinare, pronunţie) care variază parţial faţă de normele literare. ~ stilistică. [Sil. -ri-an-] /<fr. variante
Sursă
: NODEX
(358744)
- siveco |
| |
|
|